VICLEȘUG, vicleșuguri, s. n. Viclenie, perfidie, prefăcătorie; (cu sens atenuat) șiretlic, șmecherie, stratagemă. Vicleșugul moșneagului deodată i se lămuri cu desăvîrșire. SADOVEANU, O. VII 116. Eu îi deșirai vicleșugul lucrului, cum e spre folosul lui ș-al țării. DELAVRANCEA, O. II 102. Spînul, văzînd că i s-a dat vicleșugul pe față, se răpede ca un cine turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278. O milă fățărnicită cu vicleșug. CONACHI, P. 249.