vicarăș sm vz vicareș

vicarăș s.m. v. vicareș.

vicareș sm [At: (a. 1726) IORGA, S. D. XIII, 9 / V: ~riș, ~riuș, ~răș, ~căraș / Pl: ~i / E: mg vikárius cf lat vicarius] 1 (Trs; înv) Vicar (1). 2 (În organizarea Bisericii Romano-Catolice; îs) ~riș apostolicesc Vicar apostolic.

vicariș sm vz vicareș

vicariuș sm vz vicareș

vicăraș sm vz vicareș

vicareș s.m. (bis.; înv., în Transilv.) Vicar. • pl. -i. și vicarăș, vicăraș s.m. /<magh. vikárius.

vicăraș s.m. v. vicareș.