ves, vesuri, s.n. (reg.) Ovăz. ■ (top.) Vâlceaua Veselor „pământ rău, se face numai ovăz”, în Odești. – Din ovăz, cu afereza lui o (Odobescu, 1973).

ves, vesuri, s.n. – (reg.; bot.) Ovăz. ♦ (top.) Vâlceaua Veselor „pământ rău, se face numai ovăz” (în Odești). – Din ovăz, cu afereza lui o (Odobescu, 1973).

ves, -uri, s.n. – (bot.) Ovăz. Vâlceaua Veselor „pământ rău, se face numai ovăz” (în Odești). – Din ovăz, cu afereza lui o (Odobescu 1973).