velitură sf [At: ISER / V: văl~ (Pl și: văliture), vâl~, vil~ / Pl: ~ri / E: (în)veli + -tură] (Reg) Acoperământ pentru cap, în formă de coif, de pălărie etc., folosit de femei, confecționat dintr-o bucată lungă de pânză albă, brodată (și tivită cu mărgele colorate), înfășurată de obicei pe un cerc sau pe un cilindru de carton (și ale cărei capete sunt lăsate să atârne pe spate) Si: (Trs) vălitoare (1).