Definiția cu ID-ul 513902:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

válmă s. f. – În expresia de-a valma: claie peste grămadă. Sl. valŭmŭ, de la valŭ, cf. val (Cihac, II, 446; Tiktin), cf. rus. valom, ceh. valme.Der. vălmaș (der. devălmaș), s. m. (coproprietar); (în)vălmăși, vb. (a amesteca, a arunca în dezordine; a confunda, a încurca, a zăpăci); (în)vălmășag, s. n. (amestec, luptă); (în)vălmășeală, s. f. (îngrămădire, încăierare); valmeș, adv. (amestecat, confuz).