valentinieni s. m. pl. Sectă gnostică întemeiată de Valentinus (†161 d. Hr.), care susținea că memoria lucrurilor și a faptelor bune constituie un factor purificator al sufletului, sufletul însuși fiind impurificat de contactul său cu trupul; valentinienii divizau înțelepciunea și divizau existența lumii în eoni, ultimul eon fiind socotită biserica. – Din Valentin (n. pr.).