2 definiții pentru vagabondant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vagabondant, ~ă a [At: BOLINTINEANU, O. 406 / Pl: ~nți, ~e / E: vagabonda după modelul unor cuvinte ca palpitant, penetrant] (Îvr) Caracteristic vagabondului (1).
VAGABONDANT, -Ă, vagabondanți, -te, adj. (Neobișnuit) De vagabond. Tu nu vei urmări viața vagabondantă a slujbelor, nu-i așa? BOLINTINEANU, O. 406.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: vagabondant
vagabondant adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
vagabondant, vagabondantăadjectiv
- 1. De vagabond. DLRLC
- Tu nu vei urmări viața vagabondantă a slujbelor, nu-i așa? BOLINTINEANU, O. 406. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.