2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vărgăluire sf [At: PAMFILE, I. C. 141 / Pl: ~ri / E: vărgălui] (Mol) Vărguire.
VĂRGĂLUIRE s. f. Acțiunea de a vărgălui și rezultatul ei. Vărgăluirea coasei se face de către țiganii fierari. PAMFILE, I. C. 141.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vărgălui vt [At: TRDG / Pzi: ~esc / E: vargă + -ălui] (Mol) A vărgui coasa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vărgălui vb. IV. tr. (reg.; compl. indică coase) A întări cu o vargă. • prez.ind. -iesc. /vargă + -ălui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂRGĂLUI, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). ◊ (Refl. pas.) Coasa se vărgăluiește cu o vargă sau o legătură de fier. PAMFILE, A. R. 126.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VĂRGĂLUI, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). – Din vargă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: vărgăluire
vărgăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: vărgălui
verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
vărgăluire, vărgăluirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a vărgălui și rezultatul ei. DLRLC
- Vărgăluirea coasei se face de către țiganii fierari. PAMFILE, I. C. 141. DLRLC
-
vărgălui, vărgăluiescverb
- 1. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). DLRLC DLRM
- Coasa se vărgăluiește cu o vargă sau o legătură de fier. PAMFILE, A. R. 126. DLRLC
-
etimologie:
- vargă DLRM