vârfona vtr [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: ~rvoma / Pzi: ~nez / E: vârf + -ona] 1-2 (Trs; Mar) A (se) umple peste măsură Si: a (se) vârfui.

vârvoma v vz vârfona

vârfoná, v.r. (reg.) A se vârfui, a se umple cu vârf: „De unde Domnu mânca / Blidele să vârfona” (Papahagi, 1925: 237). – Din vârf + suf. -ona (MDA).

vârfona, vb. refl. – (reg.) A se vârfui, a se umple cu vârf: „De unde Domnu mânca / Blidele să vârfona” (Papahagi, 1925: 237; Șieu). (Trans., Maram.). – Din vârf (< sl. vrǔchǔ) + suf. -ona (MDA).

vârfona, vb. refl. – A se vârfui, a se umplea cu vârf: „De unde Domnu mânca / Blidele să vârfona” (Papahagi 1925: 237; Șieu). – Din vârf (< sl. vrǔchǔ) + -ona.