vântureșcă sf [At: KLEIN, D. 452 / V: ~raș~ (Pl: și ~raște) ~eaș~ / Pl: ~ști, ~ște / E: vântura + -e(a)șcă] 1 (Reg) Unealtă de lemn, de obicei în forma unei lopeți scobite, folosită la vânturarea boabelor, a semințelor etc. Si: (reg) vânturișcă (1). 2 (Mar; Trs) Vânturătoare Vz vânturător (9). 3 (Reg; îf vântureașcă) Fiecare dintre scândurelele fixate la circumferința roții de la moara de apă.