utrenier sn [At: IVELA, D. M. / P: ~ni-er / Pl: ~e / E: utrenie + -ar] (Rar) Carte bisericească în care sunt cuprinse rugăciunile de dimineață.

utrenier, colecție de cântări puse pe note, ce cuprinde slujba Învierii de la utrenie*, pe cele opt ehuri*. În lb. română, primul u. a fost tipărit la Buc. de către Macarie Ieromonahul, în 1827, din ordinul domnitorului Grigore Ghica. V.: anastasimatar; catavasier (2).