urmenésc, urmenească, adj. (reg.; înv.) Care ține de prefectură: „Tăt în șatră urmenească / Murgul să și-l potcovească” (Papahagi, 1925: 271). – Din magh. vármegye (ház) „prefectură”.

urmenesc, urmenească, adj. – (reg.; înv.) Care ține de prefectură: „Tăt în șatră urmenească / Murgul să și-l potcovească” (Papahagi, 1925: 271; Rozavlea). – Din magh. vármegye [ház] „prefectură”.