O definiție pentru unitiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UNITIV, -Ă adj. care unește; propriu a uni. (< fr. unitif)
Intrare: unitiv
unitiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
unitiv, unitivăadjectiv
- 1. Care unește; propriu a uni. MDN '00
etimologie:
- unitif MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.