Definiția cu ID-ul 1250252:
Arhaisme și regionalisme
ULUITURĂ s.f. (Ban.) Mărturisire. Spovedania, adecătă uluitură păcatelor. CAT. B, 38; cf. CAT. B, 34. Etimologie: ului + suf. -tură. Vezi și oluit, oluitor, ului, uluită. Cf. u l u i t ă.
ULUITURĂ s.f. (Ban.) Mărturisire. Spovedania, adecătă uluitură păcatelor. CAT. B, 38; cf. CAT. B, 34. Etimologie: ului + suf. -tură. Vezi și oluit, oluitor, ului, uluită. Cf. u l u i t ă.