UȘURA (-urez) I. vb. tr. 1 A face mai ușor, a scoate o parte din greutatea, din povara purtată de cineva, ce apasă asupra unui lucru: ~ încărcătura unui car, unei corăbii; ~ povara unui cal; Ⓕ: a-și ~ inima, a destăinui ceea ce-i stă pe suflet, ce-i apasă pe inimă: își ușurase inima spuindu-i taina lui (GN.); Ⓕ F: ~ punga cuiva, a-i lua banii, a-i cam goli punga: ...văzu că boltașul punga i-a cam ușurat (PANN) ¶ 2 Pr. ext. A micșora, a împuțina, a scădea: ~ birurile, taxele, datoria publică ¶ 3 A alina, a potoli (o durere fizică sau morală): ca o nădușeală te ușurează de ori-ce boală (GOL.); ~ durerile; ~ mizeria ¶ 4 Ⓕ ⛪ A da o pedeapsă mai ușoară, un canon mai mic: Dumnezeu să ușureze păcatele celui cu fîntîna, că bun lucru a făcut (CRG.); (arhiereul) să deslege păcatul și să-i ușureze den canon (PRV.-MB.). II. vb. refl. 1 A-și scoate o parte din povară, din greutatea ce-l apasă: a se ~ de o povară; (bătrînii) se ușurară de hainele grele și se așezară pe divanuri (SAD.) ¶ 2 Ⓕ A se alina, a se potoli (de o durere fizică sau morală): i-am spus tot ce aveam pe suflet și m’am mai ușurat; am suferit mult, dar acum m’am mai ușurat (l.-M.) ¶ 3 A scăpa de sarcină, a da naștere copilului: femeia lui s’a ușurat ieri.