tărșug sn [At: PAMFILE, I. C. 56 / V: (reg) ~rciug / E: ucr таршук] 1 (Buc) Pungă pentru tutun confecționată de obicei din bășică de porc. 2 (Reg; îf tărciug) Traistă¹ (1) mică făcută din blană în care țăranii obișnuiesc să ducă sare la oi.

tărciug² sn vz tărșug

tărșug s.n. (reg.) 1. pungă pentru tutun. 2. traistă mică.