2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURNEÁN, -Ă, turneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din orașul Turnu Măgurele. 2. Adj. Care aparține orașului Turnu Măgurele sau turnenilor (1), referitor la Turnu Măgurele sau la turneni. – Turnu [Măgurele] (n. pr.) + suf. -ean. modificată

turnean sm [At: (a. 1805) ap. GRECU, P. 414 / Pl: ~eni / E: turn + -ean] (Îvr) Pustnic care trăia retras pe vârful unui munte înalt sau pe capitelul unei coloane Si: (îvp) stâlpnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

turneán (referitor la Turnu Măgurele) adj. m., s. m., pl. turnéni; adj. f. turneánă, pl. turnéne

turneán, -ă, turnéni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Turnu-Măgurele. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Turnu-Măgurele (Menționat în capitolul Nume proprii geografice și nume de locuitori).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

turneán, turnéni, s.m. (înv.) pustnic retras pe vârf de munte; stâlpnic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

turneán, turneni s. m. (Înv.) Pustnic care trăia retras pe vârful unui munte înalt sau pe capitelul unei coloane; stâlpnic. – Din turn + suf. -ean.

Intrare: turnean (adj.)
turnean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turnean
  • turneanul
  • turneanu‑
  • turnea
  • turneana
plural
  • turneni
  • turnenii
  • turnene
  • turnenele
genitiv-dativ singular
  • turnean
  • turneanului
  • turnene
  • turnenei
plural
  • turneni
  • turnenilor
  • turnene
  • turnenelor
vocativ singular
plural
Intrare: turnean (s.m.)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turnean
  • turneanul
  • turneanu‑
plural
  • turneni
  • turnenii
genitiv-dativ singular
  • turnean
  • turneanului
plural
  • turneni
  • turnenilor
vocativ singular
  • turneanule
  • turnene
plural
  • turnenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

turnean

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din orașul Tumu Măgurele.
    surse: DEX '09
  • 2. adjectiv Care aparține orașului Tumu Măgurele sau turnenilor (1.), referitor la Tumu Măgurele sau la turneni.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • nume propriu Turnu [Măgurele] + sufix -ean.
    surse: DEX '09