2 intrări

O definiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TURÁ2, turéz, vb. I. tr. A mări turația unui motor. (< turație)

Intrare: turat
turat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turat
  • turatul
  • tura
  • turata
plural
  • turați
  • turații
  • turate
  • turatele
genitiv-dativ singular
  • turat
  • turatului
  • turate
  • turatei
plural
  • turați
  • turaților
  • turate
  • turatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tura (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tura
  • turare
  • turat
  • turatu‑
  • turând
  • turându‑
singular plural
  • turea
  • turați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • turez
(să)
  • turez
  • turam
  • turai
  • turasem
a II-a (tu)
  • turezi
(să)
  • turezi
  • turai
  • turași
  • turaseși
a III-a (el, ea)
  • turea
(să)
  • tureze
  • tura
  • tură
  • turase
plural I (noi)
  • turăm
(să)
  • turăm
  • turam
  • turarăm
  • turaserăm
  • turasem
a II-a (voi)
  • turați
(să)
  • turați
  • turați
  • turarăți
  • turaserăți
  • turaseți
a III-a (ei, ele)
  • turea
(să)
  • tureze
  • turau
  • tura
  • turaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tura (vb.)

  • 1. A mări turația unui motor.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • turație
    surse: MDN '00