trócă, troace, adj.f. (reg.) Mică, scundă de înălțime; opusul lui marțole „înaltă” (ALRRM, 1969: XIX). – Et. nec.

trocă, adj. fem. – (reg.) Mică, scundă de înălțime. Opusul lui marțole „înaltă” (ALRRM, 1969: XIX). – Et. nec.

trocă, adj. fem. – Mică, scundă de înălțime. Opusul lui marțole „înaltă” (ALR 1969: XIX). – Et. nec.