4 definiții pentru trisaghion

Explicative DEX

trisaghion sn [At: TDRG / E: ngr τρισάγιον] Cântare bisericească ortodoxă, în care cuvântul „sfânt” apare repetat de trei ori.

Etimologice

trisaghion s. n. – Un anumit moment al slujbei în care se repetă de trei ori cuvîntul „sfînt”. Ngr. τρισάγιον (Tiktin).

Jargon

trisaghion 1. T. mic sau liturgic, cântarea „Sfinte Dumnezeule” – astfel numită din cauza întreitei repetări a cuvântului „sfânt” (gr. ἄδιος [aghios]), care este interpretarea sau parafrazarea imnului serafimic și care se cântă la liturghie, înainte de apostol. T. liturgic a luat naștere din cântarea lui Isaia (IV, 3) și din sfârșitul unui verset din psalmul XLI, 2. T. mic a fost introdus în liturghie* în toate bis. ortodoxe pe vremea împăratului Teodosie II (408-450). Documentar, se ia cunoștință de existența t. mic, în timpul discuțiilor monofizite, din actele sinodului din Calcedon (451). 2. T. serafimic sau biblic „Sfânt” de trei ori – fapt pentru care se numește t. imnul* care se cântă în cadrul liturghiei Sf. Ioan Hrisostom și a Sf. Vasile cel Mare la „Răspunsurile mari”, între cântările „Cu vrednicie” și „Pre Tine Te lăudăm”. Textul imnului este format dintr-un verset din Isaia (VI, 3) și dintr-un psalm (CXVII, 24-25) și se află în întregime în mai multe locuri din Noul Testament (Matei, XXX, 9; Marcu, XI, 9-10; Ioan, XII, 13). Încă din primele veacuri, acest imn era foarte răspândit. La sfârșitul sec. 1, Clement Romanul (Ep. I ad Corint.) vorbește despre t. biblic, care era deja adoptat în liturghia creștină de atunci. În Constituțiile Apostolice (cartea VIII, cap. 12) scrise în a II-a jumătate a sec. 4 se arată locul și rostul liturgic al imnului serafimic. Aluzii la t. biblic găsim și la Tertulian (m. 220), în a V-a „Cateheză mystogogică” a lui Chiril din Ierusalim (347-348), la Augustin (354-430) – care arată însemnătatea dogmatică a acestui imn, la Ioan Hrisostom (m. 407), ce vorbește de momentul din liturghie când se cântă acest imn etc. V. doxologie.

Enciclopedice

trisaghion s. n. Numele grecesc al imnului „Sfinte Dumnezeule...” de la liturghie, unde cuvântul „sfânt” se repetă de trei ori. – Din gr.

Intrare: trisaghion
trisaghion substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trisaghion
  • trisaghionul
  • trisaghionu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trisaghion
  • trisaghionului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)