4 definiții pentru triorat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
triorat1 sn [At: UDRESCU, GL. / P: tri-o~ / V: (reg) ~olat / Pl: ~uri / E: triora] Triorare.
triorat2, ~ă a [At: V. ROM. martie 1956, 179 / P: tri-o~ / V: (reg) ~olat / Pl: ~ați, ~e / E: triora] (D. semințe, boabe) Care a fost dat la trior (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
triolat1 sn vz triorat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
triolat2, ~ă a vz triorat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: triorat
triorat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
triolat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)