2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trincăni [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 205 / V: (reg) ~iencheni / Pzi: ~nesc / E: ger trinken] (Ban) 1 vr (Îf triencheni) A se ameți de băutură Si: (pop) a se chercheli. 2 vt A scoate puțin câte puțin vin din butoi, nelăsându-l să se așeze.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trincăní, trincănésc, vb. IV (reg.) a se ameți, a se îmbăta.

Intrare: trincănire
trincănire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trincănire
  • trincănirea
plural
  • trincăniri
  • trincănirile
genitiv-dativ singular
  • trincăniri
  • trincănirii
plural
  • trincăniri
  • trincănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: trincăni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trincăni
  • trincănire
  • trincănit
  • trincănitu‑
  • trincănind
  • trincănindu‑
singular plural
  • trincănește
  • trincăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trincănesc
(să)
  • trincănesc
  • trincăneam
  • trincănii
  • trincănisem
a II-a (tu)
  • trincănești
(să)
  • trincănești
  • trincăneai
  • trincăniși
  • trincăniseși
a III-a (el, ea)
  • trincănește
(să)
  • trincănească
  • trincănea
  • trincăni
  • trincănise
plural I (noi)
  • trincănim
(să)
  • trincănim
  • trincăneam
  • trincănirăm
  • trincăniserăm
  • trincănisem
a II-a (voi)
  • trincăniți
(să)
  • trincăniți
  • trincăneați
  • trincănirăți
  • trincăniserăți
  • trincăniseți
a III-a (ei, ele)
  • trincănesc
(să)
  • trincănească
  • trincăneau
  • trincăni
  • trincăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)