2 definiții pentru trinc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trinc sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) tranc, tranchi, trânc, trenc, trenchi, trenchia, ~inchi, ~nci, ~incă sf / Pl: ~uri / E: ger trink (Imt al lui trinken] (Reg) 1 Ciocnire a paharului cu băutură, atunci când se închină în cinstea cuiva. 2 (îe) A da ~ (ori trenc, tranc, trenchi, trenchia) sau a face trenchi A închina în cinstea cuiva, ciocnind paharele. 3 Țuică slabă, care se obține fîerbându-se borhotul după ce s-a scos țuica tare Si: (pop) basamac. 4 (Îf trinci) Borhot (1). 5 Băutură slabă, făcută din mere, pere sau resturi de struguri, amestecate cu apă Si: (reg) cighir. 6 (Îf trinci) Mied.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trinc, tríncuri, s.n. (reg.) 1. ciocnire de pahare în cinstea cuiva. 2. băutură slabă; borhot.

Intrare: trinc
trinc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.