O definiție pentru tragus

TRÁGUS s. n. proeminență mică a cartilajului pavilionului urechii, înaintea conductului auditiv extern. (< fr. tragus)

Intrare: tragus
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tragus tragusul
plural tragusuri tragusurile
genitiv-dativ singular tragus tragusului
plural tragusuri tragusurilor
vocativ singular
plural