O definiție pentru tragus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁGUS s. n. proeminență mică a cartilajului pavilionului urechii, înaintea conductului auditiv extern. (< fr. tragus)

Intrare: tragus
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tragus
  • tragusul
  • tragusu‑
plural
  • tragusuri
  • tragusurile
genitiv-dativ singular
  • tragus
  • tragusului
plural
  • tragusuri
  • tragusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)