2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁGUS s. n. proeminență mică a cartilajului pavilionului urechii, înaintea conductului auditiv extern. (< fr. tragus)

trăguș sn [At: LEXIC REG. II, 32 / Pl: ~e / E: tragă1 + -uș] 1-2 (Olt; șhp) Trăgută (1-2).

Intrare: tragus
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tragus
  • tragusul
  • tragusu‑
plural
  • tragusuri
  • tragusurile
genitiv-dativ singular
  • tragus
  • tragusului
plural
  • tragusuri
  • tragusurilor
vocativ singular
plural
Intrare: trăguș
trăguș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)