trăirism sns [At: IORDAN, L. R. A. 179 / P: tră-i~ / E: trăire + -ism] Curent idealist în gândirea filozofică și social-politică românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul instinctelor și al inconștientului asupra rațiunii, susținea că nu se poate ajunge la cunoașterea diferitelor aspecte și fenomene ale vieții decât prin trăirea mistică.