Definiția cu ID-ul 560150:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

torționár s. m.1. Persoană care tortura, care schingiuia în închisorile comuniste ◊ „Un torționar în Biroul Electoral Suceava” R.l. 21 IX 92 p. 2. ◊ „Câți torționari (nu numai câte victime!) a produs acest regim?” R.l. 26 II 93 p. 1. ◊ „Anchetatorii de la MAI l-au închis în celulă cu doi torționari plătiți care au primit misiunea să-l tortureze.” 11 46/95 p. 7; v. și Lupta 7 XI 95 p. 3; v. și partizan.2. (greșit) Purtător de torță R.l. 30 XII 77 p. 1; cf. Th. Hristea în Semantică și semiotică, 1981, p. 273 (din fr. tortionnaire; DEX-S ◊ „livresc”)