2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tocăli vt [At: L. COSTIN, GR. BĂN. / V: (reg) ~la / Pzi: ~lez / E: mg tákol „a cârpi, a înjgheba”] (Ban) A strânge.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tocălí, tocălésc, vb. IV (reg.) a aduna, a strânge.

Intrare: tocălit
tocălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocălit
  • tocălitul
  • tocălitu‑
  • tocăli
  • tocălita
plural
  • tocăliți
  • tocăliții
  • tocălite
  • tocălitele
genitiv-dativ singular
  • tocălit
  • tocălitului
  • tocălite
  • tocălitei
plural
  • tocăliți
  • tocăliților
  • tocălite
  • tocălitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tocăli
tocăli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tocăli
  • tocălire
  • tocălit
  • tocălitu‑
  • tocălind
  • tocălindu‑
singular plural
  • tocălește
  • tocăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tocălesc
(să)
  • tocălesc
  • tocăleam
  • tocălii
  • tocălisem
a II-a (tu)
  • tocălești
(să)
  • tocălești
  • tocăleai
  • tocăliși
  • tocăliseși
a III-a (el, ea)
  • tocălește
(să)
  • tocălească
  • tocălea
  • tocăli
  • tocălise
plural I (noi)
  • tocălim
(să)
  • tocălim
  • tocăleam
  • tocălirăm
  • tocăliserăm
  • tocălisem
a II-a (voi)
  • tocăliți
(să)
  • tocăliți
  • tocăleați
  • tocălirăți
  • tocăliserăți
  • tocăliseți
a III-a (ei, ele)
  • tocălesc
(să)
  • tocălească
  • tocăleau
  • tocăli
  • tocăliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)