chisâm sn [At: VICIU, GL. / V: ~sim / Pl: ~uri / E: tc kessim, srb kesim] (Reg) Contribuție (în bani sau în natură) pe care o dădea proprietarului de pământ țăranul clăcaș, în locul zilelor de muncă obligatorii Cf dijmă.

chisim sn vz chisâm

tisâm sn vz chisâm

chisâm, chisâmuri, s.n. (reg., înv.) contribuția în bani și în natură dată de țăranul clăcaș (iobag) proprietarului, în locul zilelor de muncă la care era obligat; boieresc, clacă, dijmă.