tiririm sn [At: ȘEZ. XIX, 13 / V: (reg) tililim, tili~ / Pl: ~uri / E: ns cf tiriplic] 1 (Mol; Trs) Bucată neînsemnată dintr-un obiect, care poate fi uneori folositoare. 2 (Mol; Trs) Podoabă. 3-4 (Mol) Înțeles (ascuns). 5 (Mol) Încurcătură. 6 (Reg; îe) A aduce la ~ A cădea de acord.

tililim sn vz tiririm

tilirim sn vz tiririm

tiririm, tiririmuri, s.n. (reg.) 1. podoabă, zorzoană. 2. înțeles (ascuns), dedesubt; încurcătură.