tiót¹, tiotori, s.n. – (reg.) 1. Loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor; chetoare (Bilțiu, 1996). 2. Șnurul cu care se leagă gulerul cămășii bărbătești (Dăncuș, 1986). – Cf. cheotoare (< lat. *clautoria).

tiót², tioturi, s.n. – (reg.) Strigăt, chiot. – Cf. chiot (din chiu).

tiót¹, -ori, s.n. – 1. Loc unde se împreună bârnele la colțurile caselor; chetoare (Bilțiu 1996). 2. Șnurul cu care se leagă gulerul cămășii bărbătești (Dăncuș 1986). – Et. nec.

tiót², -uri, s.n. – Strigăt, chiot. – Cf. chiot (din chiu).