tiocuș sn [At: PĂCALĂ, M. R. 446 / V: (reg) teac~, tec~, tiolc~, tiulc~ / Pl: ~e, ~uri / E: tioc² + -uș] (Reg) 1 Toc³ (1) în care se poartă revolverul. 2-3 Toc³ (5, 11). 4 Vas făcut din scoarță de brad, folosit pentru strângerea fructelor de pădure și a rășinii. 5 Înveliș al unei semințe Si: coajă.