2 definiții pentru timburi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

timburi [At: ARH. OLT. XXI, 277 / V: (reg) tăm~, tâm~ / Pzi: ~resc / E: nct] 1 vr (Mun; Olt) A-și potrivi hainele pentra a sta cât mai bine pe corp Si: a se aranja, a se dichisi, a se găti. 2 vr (Trs) A se înălța în vârful degetelor (pentra a ajunge la ceva) Si: a se întinde. 3 vrr (Trs) A se hârjoni (1). 4-5 vtr (Mun) A (se) mototoli. 6-7 vtr (Mun) A (se) murdări. 8 vr (Reg) A sta (culcat) cu spatele către cineva.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

timburí, timburésc, vb. IV (reg.) 1. a-și aranja hainele pe sine. 2. a se înălța, a se întinde. 3. a se boți. 4. a se murdări.

Intrare: timburi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • timburi
  • timburire
  • timburit
  • timburitu‑
  • timburind
  • timburindu‑
singular plural
  • timburește
  • timburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • timburesc
(să)
  • timburesc
  • timbuream
  • timburii
  • timburisem
a II-a (tu)
  • timburești
(să)
  • timburești
  • timbureai
  • timburiși
  • timburiseși
a III-a (el, ea)
  • timburește
(să)
  • timburească
  • timburea
  • timburi
  • timburise
plural I (noi)
  • timburim
(să)
  • timburim
  • timbuream
  • timburirăm
  • timburiserăm
  • timburisem
a II-a (voi)
  • timburiți
(să)
  • timburiți
  • timbureați
  • timburirăți
  • timburiserăți
  • timburiseți
a III-a (ei, ele)
  • timburesc
(să)
  • timburească
  • timbureau
  • timburi
  • timburiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)