opțiuni

O definiție pentru timbariu

Etimologice

timbariu (-re), s. n. – Haină, îmbrăcăminte. – Var. timbar(iu). Mgr. ταμπάριον (Tiktin). Sec. XVI, înv.

Intrare: timbariu
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timbariu
  • timbariul
  • timbariu‑
plural
  • timbarii
  • timbariile
genitiv-dativ singular
  • timbariu
  • timbariului
plural
  • timbarii
  • timbariilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)