3 definiții pentru tie-break
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TIE-BREAK, tie-breakuri, s. n. (La tenis) Situație de egalitate în care se joacă un ghem pentru a se decide câștigătorul setului2. [Pr.: taĭbrec] – Din engl. tie-break.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tie-break (engl.) [pron. taĭbrek] s. n., pl. tie-breakuri [pron. taĭbrekuri] (desp. -brea-kuri)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*tie-break (angl.) [pron. taybrec] s. n., pl. tie-breakuri (brea-kuri)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: tie-break
tie-break substantiv neutru
- silabație: -brea-kuri
- pronunție: táybrec
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
tie-break, tie-breakurisubstantiv neutru
- 1. (La tenis) Situație de egalitate în care se joacă un ghem pentru a se decide câștigătorul setului (?). DEX '09
etimologie:
- tie-break DEX '09