2 definiții pentru tie-break

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIE-BREAK, tie-breakuri, s. n. (La tenis) Situație de egalitate în care se joacă un ghem pentru a se decide câștigătorul setului2. [Pr.: táĭbrec] – Din engl. tie-break.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*tie-break (angl.) [pron. táybrec] s. n., pl. tie-breakuri (brea-kuri)

Intrare: tie-break
tie-break substantiv neutru
  • silabație: -brea-kuri
  • pronunție: táybrec
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tie-break
  • tie-breakul
  • tie-breaku‑
plural
  • tie-breakuri
  • tie-breakurile
genitiv-dativ singular
  • tie-break
  • tie-breakului
plural
  • tie-breakuri
  • tie-breakurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tie-break

  • 1. (La tenis) Situație de egalitate în care se joacă un ghem pentru a se decide câștigătorul setului (1.).
    surse: DEX '09

etimologie: