tídru, s.n. (bot.) Plantă cu frunze perene; tuia (Tuja occidentalis L.): „Și-aș mânca frunză de tidru / Și-aș cânta la omu' mândru” (Bilțiu, 2006: 51). – Et. nec.

tidru, s.n. – (bot.) Tuia = arborele vieții; plantă cu frunze perene (Tuja occidentalis L.): „Și-aș mânca frunză de tidru / Și-aș cânta la omu’ mândru” (Bilțiu, 2006: 51). – Et. nec.

tidru, s.n. – (bot.) Tuia, „arborele vieții”; plantă cu frunze perene (Tjuja occidentalis L.). – Et. nec.