2 definiții pentru tișlaifăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TIȘLÁIFĂR, tișlaifăre, s. n. (Reg.) Milieu. – Din germ. Tischläufer.

TIȘLÁIFĂR, tișlaifăre, s. n. (Reg.) Milieu. – Din germ. Tischläufer.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tișláifăr (-re), s. n. – Șervet brodat, față de masă. Germ. Tischläufer.

Intrare: tișlaifăr
tișlaifăr substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tișlaifăr
  • tișlaifărul
  • tișlaifăru‑
plural
  • tișlaifăre
  • tișlaifărele
genitiv-dativ singular
  • tișlaifăr
  • tișlaifărului
plural
  • tișlaifăre
  • tișlaifărelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)