O definiție pentru terafim


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

terafím, terafimi s. m. Zeu al familiei sau zeu particular la asiro-babilonieni, invocat de preotul ghicitor în arta divinatorie (mantica), specialitatea prin excelență a babilonenilor. Este amintit și în Vechiul Testament. – Din sl. terafimŭ.

Intrare: terafim
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terafim
  • terafimul
  • terafimu‑
plural
  • terafimi
  • terafimii
genitiv-dativ singular
  • terafim
  • terafimului
plural
  • terafimi
  • terafimilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)