tépșă, tepșe, s.f. (reg.) Tavă confecționată din tablă, în care se coc prăjiturile și pâinea în cuptor: „Acolo-i o tepșe și găina cu picioarele-n sus” (Bilțiu, 2007: 377). – Din magh. tepsi / tepszi (Farcaș, 2009); cf. tipsie (MDA).

tepșă, tepșe, s.f. – (reg.) Tavă confecționată din tablă, în care se coc prăjiturile și pâinea în cuptor. – Din magh. tepsi / tepszi (Farcaș, 2009); cf. tipsie (MDA).