O definiție pentru teleprompter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teleprómter s. n., pl. teleprómtere[1]

  1. Consider incorectă forma telepromter, întrucât toate sursele indică prompter, nu promter. gall
Intrare: teleprompter
teleprompter substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teleprompter
  • teleprompterul
  • teleprompteru‑
plural
  • telepromptere
  • teleprompterele
genitiv-dativ singular
  • teleprompter
  • teleprompterului
plural
  • telepromptere
  • teleprompterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)