2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

tălmăcire sf [At: BIBLIA (1688), 7/8 / V: (înv) tâl~ / Pl: ~ri / E: tălmăci] (Îvp) 1 Traducere (1). 2 Tâlcuire (1). 3 Lămurire. 4 Exprimare (1). 5 (Pex) Operă tradusă.

tălmăcit1 sn [At: M. COSTIN, O. 159 / Pl: ~uri / E: tălmăci] (Îvr) Traducere (1).

tălmăcit2, ~ă a [At: IST. AM. 17 / Pl: ~iți, ~e / E: tălmăci] (Îvp) Tradus (1).

Argou

tălmăcit, -ă, tălmăciți, -te adj. (intl.) care cunoaște din auzite unele procedee, dar nu le poate aplica.

Intrare: tălmăcite
tălmăcite
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tălmăcit
tălmăcit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălmăcit
  • tălmăcitul
  • tălmăcitu‑
  • tălmăcită
  • tălmăcita
plural
  • tălmăciți
  • tălmăciții
  • tălmăcite
  • tălmăcitele
genitiv-dativ singular
  • tălmăcit
  • tălmăcitului
  • tălmăcite
  • tălmăcitei
plural
  • tălmăciți
  • tălmăciților
  • tălmăcite
  • tălmăcitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)