tărămtăti vt [At: LEXIC REG. II, 108 / Pzi: ~tesc / E: fo] (Reg) A trăncăni¹ (4).

tărămtătí, tărămtătesc, v.i. (reg.) A vorbi mult și fără rost. – Din interj. taramtata „cuvânt care imită zgomotul făcut de tobă”; cf. ramtata (Loșonți, 2001); formă onomatopeică (MDA).

tărămtăti, tărămtătesc, vb. intranz. – (reg.) A vorbi mult și fără rost (în Berința, Copalnic, Coroieni). – Din interj. taramtata „cuvânt care imită zgomotul făcut de tobă” < taram ta(m) ta(m); cf. ramtata (Loșonți, 2001); formă onomatopeică (MDA).