O definiție pentru tălmăzui

tălmăzuí, tălmăzuiésc, vb. IV (reg.) a tăvăli, a murdări.

Intrare: tălmăzui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tălmăzui
  • tălmăzuire
  • tălmăzuit
  • tălmăzuitu‑
  • tălmăzuind
  • tălmăzuindu‑
singular plural
  • tălmăzuiește
  • tălmăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tălmăzuiesc
(să)
  • tălmăzuiesc
  • tălmăzuiam
  • tălmăzuii
  • tălmăzuisem
a II-a (tu)
  • tălmăzuiești
(să)
  • tălmăzuiești
  • tălmăzuiai
  • tălmăzuiși
  • tălmăzuiseși
a III-a (el, ea)
  • tălmăzuiește
(să)
  • tălmăzuiască
  • tălmăzuia
  • tălmăzui
  • tălmăzuise
plural I (noi)
  • tălmăzuim
(să)
  • tălmăzuim
  • tălmăzuiam
  • tălmăzuirăm
  • tălmăzuiserăm
  • tălmăzuisem
a II-a (voi)
  • tălmăzuiți
(să)
  • tălmăzuiți
  • tălmăzuiați
  • tălmăzuirăți
  • tălmăzuiserăți
  • tălmăzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tălmăzuiesc
(să)
  • tălmăzuiască
  • tălmăzuiau
  • tălmăzui
  • tălmăzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)