2 definiții pentru tălbăcitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tălbăcitu sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~ri / E: tălbăci + (i)tură] (Îvr) Încurcătură.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tălbăcitúră s.f. (rar.) încurcătură, zăpăceală.

Intrare: tălbăcitură
tălbăcitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tălbăcitu
  • tălbăcitura
plural
genitiv-dativ singular
  • tălbăcituri
  • tălbăciturii
plural
vocativ singular
plural