2 definiții pentru tăgădău


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăgădău sm [At: LB / Pl: ~ăi / E: mg tagadó] (Reg) Persoană care tăgăduiește (1).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăgădắu, tăgădắi, s.m. (reg.) persoană care neagă, tăgăduiește.

Intrare: tăgădău
tăgădău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgădău
  • tăgădăul
  • tăgădău‑
plural
  • tăgădăi
  • tăgădăii
genitiv-dativ singular
  • tăgădău
  • tăgădăului
plural
  • tăgădăi
  • tăgădăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)