Definiția cu ID-ul 48939:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBĂCITÓR, -OÁRE, tăbăcitori, -oare, adj. Care are proprietatea de a tăbăci; argăsitor. ♦ (Substantivat, n.) Butoi în care se ține argăseala. – Tăbăci + suf. -tor.