Definiția cu ID-ul 1195303:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târâre sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: târî] 1 Mișcare (cu greu) dintr-un loc în altul a unui lucru, trăgându-l pe jos Si: târâit1 (1), (pop) târât1 (1), (înv) târâială (1), târâire (1). 2 Tragere după sine cu sila a unui om, a unui animal Si: (îrg) tăgârțare, (rar) tărăgăneală (2), târâit1 (2), (pop) târât1 (2), (înv) târâială (2), târâire (2). 3 Purtare după sine Si: târâit1 (3), (pop) târât1 (3), (înv) târâială (3), târâire (3). 4 Înaintare cu ajutorul genunchilor și a coatelor Si: târâit1 (4), (pop) târât1 (4), (înv) târâială (4), târâire (4), târâș1 (7). 5 (Înv; fig) Înjosire.