tămburit, ~ă a vz timburit

tâmburit, ~ă a vz timburit

timburit, ~ă a [At: L. ROM. 1959, nr. 3, 67 / V: (reg) tăm~, tâm~ / Pl: ~iți, ~e / E: timburi] (Reg) 1 (D. haine) Potrivit bine pe corp Si: neted. 2 (D. haine; îf tâmburit) Mototolit. 3 (D. haine) Murdar (1). 4 Așezat cu spatele către cineva.