supinație sf [At: KRETZULESCU, A. 147/23 / Pl: ~ții / E: supinator] 1 Poziție orizontală, pe spate, a corpului uman, cu capul într-o parte, cu brațele și picioarele întinse, semn al unei mari slăbiri. 2 (Îoc pronație) Mișcare de rotație de îndepărtare de lângă corp spre înafară pe care antebrațul o execută în jurul axei mediane a corpului. 3 Poziție a antebrațului și a mâinii rezultată din supinație (2). 4 Răsucire a piciorului în raport cu gamba, astfel încât suprafețele plantare să devină paralele față în față.