supersimetrie s. f. (fiz.) ◊ „Se constată că prin supersimetrie apare în mod natural gravitația în teoria cuantică. Se întrevede unificarea îndelung căutată: teoria a fost botezată supergravitație și descrie relativitatea generalizată în termenii teoriei câmpurilor.” Cont. 27 IV 79 p. 7; v. și supergravitație, superparticulă //din super- + simetrie//