2 definiții pentru supărăciune
Explicative DEX
supărăciune sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ~ni / E: supăra + -ciune] (Înv) 1 Supărare (15). 2 (Mun) Boală a oilor care apare toamna și se manifestă prin crăparea copitelor din cauza ploilor.
Arhaisme și regionalisme
supărăciune, supărăciuni, s.f. 1. (înv.) agasare, enervare, iritare, nervozitate. 2. (reg.) boală a oilor, toamna, manifestată prin crăparea copitelor din cauza ploilor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: supărăciune
supărăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||